Dragostea, un truc al naturii…

Toata lumea stie ca si omul este in esenta un animal, nu mai exista nici un mister in aceasta privinta. Dar asta nu l-a impiedicat sa spere ca este diferit de restul animalelor si ca inteligenta sa superioara il plaseaza mai sus, iar acest lucru se aplica mai ales cand vine vorba de dragoste.
Desi considerat misogin de catre contemporanii sai, filozoful german Arthur Schopenhauer a formulat in secolul 19 o serie de idei in privinta dragostei si a rolului femeii in societate ce par sa fie confirmate de ultimele studii in domeniul sexualitatii si reproducerii.
In esenta, filozoful spune ca dragostea este doar un tertip folosit de natura pentru a pacali indivizii speciei umane sa se inmulteasca si sa contribuie la propagarea speciei.
„Scopul unic, adevarat, scopul real al oricarei uniri din dragoste este procreatia, nasterea unui copil, cu toate ca indragostitii nici nu viseaza cat de tradatoare este natura ei, aruncand peste actul propriu-zis cel mai stralucitor val”.
„Placerea, voluptatea posedarii reciproce, nu este decat o cursa. Natura umple golurile cu indivizi noi. Examinati doua fiinte care cauta sa-si satisfaca acest instinct imperios numit dragoste. In privirile lor, incarcate de dorinti, se vede cuprinzandu-se viata unei fiinte noi; in impreunarea sexuala, dupa care tanjesc, este contopirea a doua fiinte intr-una singura.”
Schopenhauer concluzioneaza: „Dragostea nu este asadar, decat vointa de supravietuire a speciei, necesitatea de perpetuare in dauna iluziilor si bucuriilor efemere pe care omul le simte”.
Prima oara cand am dat de ideile lui Schopenhauer, mi-am spus: „Poate exista ceva adevar in ceea ce spune, dar in nici un caz nu are cum sa fie tot adevarat, pana la urma, pana si luminatii mai spun tampenii”. Si am pus cartea deoparte.
Din pacate pentru noi, pentru toti dintre noi care pretuiesc dragostea, nici cercetatorii nu par sa il contrazica. Din contra, se pare ca acest sentiment nobil, cantat de poeti si scriitori, este pur si simplu un efect chimic al moleculei NGF (nerve growth factor), a carei cantitate este variabila. Cand barbatul si femeia sunt indragostiti, cantitatea de NGF este mare, aceasta scazand progresiv cu trecerea timpului.
Astfel, dupa aproximativ un an, dragostea pasionala dispare si face loc obisnuintei si monotoniei. Din acest motiv, cei doi indivizi ar trebui sa aiba mai mult in comun decat o relatie sexuala, altfel se avanta cu toata puterea intr-un zid al despartirii.
Un alt studiu vine si spune ca folosirea pilulelor anticonceptionale scade libidoul femeilor pe perioade lungi, de pana la un an. Este ca si cum natura ar spune: „Ok, vrei sa-ti bati joc de mine si sa ma pacalesti cu noile inventii care impiedica fecundarea, nici o problema, atunci la ce bun actul sexual daca nu rezulta nimic, nu apare nici un individ? Ce-ar fi daca nu ai mai simti nimic? Poate te razgandesti cu pastilele alea”.
Si asta nu e tot. Este bine stiut faptul ca asa cum barbatii apreciaza in subconstient femeile cu solduri late, care pot sa le poarte copiii, asa si femeile judeca un potential partener dupa trasaturile pe care le-ar putea transmite mai departe.
„Femeia nu este atrasa de chipul barbatului, ci de forta si curajul sau. Aceste calitati par a asigura copilului o protectie viguroasa. Femeile iubesc vigoarea muschilor, umerii lati. Nu le pasa daca barbatul e grosolan, e de ajuns sa fie puternic. […] Darurile spirituale nu influenteaza atractia sexuala, pentru ca acestea nu se transmit copilului. De aceeea, barbatii prosti, dar bine facuti, au adesea mai multa trecere decat cei spirituali. S-au vazut uniri din dragoste intre barbati grosolani, stupizi, dar robusti si fete blande, instruite si cu gust”, scrie Arthur Schopenhauer.
Ma indoiesc ca nu ati obervat si dumneavoastra astfel de cazuri, si mai mult ca sigur v-ati pus cel putin o data intrebarea: „Cum de sta X, care e asa de finuta si blanda, cu badaranul ala?”. E adevarat ca exista si cateva exceptii, dar pe acelea le putem numi erori, perturbari ale sistemului.
Daca inca nu sunteti convinsi de argumentele prezentate mai sus si vi se pare ca aberez inutil, un ultim studiu vine sa puna capac si sa confirme teoriile lui Schopenhauer.
La ovulatie, atunci cand femeile sunt in perioada de maxima fertilitate, au fantezii sexuale cu alti barbati si au tendinta sa-si insele partenerul, iar acest lucru este in general valabil doar in cazul acelor barbati mai putin atragatori din punct de vedere sexual.
Asta nu inseamna ca toate femeile isi inseala partenerul la ovulatie, pentru ca acest lucru ar intra in conflict cu normele sociale, ci doar ca majoritatea isi reprima un instinct pe care natura l-a conceput pentru a asigura nasterea de indivizi puternici si sanatosi.
Asa cum scrie si filozoful: „Ceea ce natura are in vedere in timpul imperecherii nu este o intretinere mai mult sau mai putin spirituala, ci procrearea de copii robusti.”