Secretul culorii florilor…semnificatii…


 Fie că sunt pentru zile de naștere, zile de nume sau aniversări, fiecare floare oferită, pe langă frumusețea și parfumul natural are și un înteles ascuns pe care încercăm să-l descifrăm. Putem sa vorbim aici despre limbajul, dar cel mai important, culorile florilor. De ce sunt mai importante culorile decat acest limbaj al florilor? Atunci cînd o persoană comandă un buchet de flori, primul lucru care îl observă este culoarea acestora și sentimentele pe care le are în timp ce vede florile.

Culoarea galbenă – Nimic nu alungă melancolia mai bine decît florile de culoare galbenă (nici macar cele roz). Simbolizînd o viață nouă, fericire și zîmbete largi, florile galbene dau viață unui aranjament floral folosite în diverse combinații. Schimbînd iubirea în fericire simplă, galbenul are unul dintre cele mai “deschise” roluri în culorile florilor. De exemplu, un buchet de trandafiri galbeni aduce zîmbetul pe buzele celor mai pesimiști dintre noi.

Culoarea verde – Florile verzi reprezintă legătura dintre natură si sănătate. Un simplu buchet de flori verzi emană prin toți porii prospețime, încadrînd tinerețea și norocul într-un singur moment de fericire. Acest lucru este valabil ăi dacă folosiți flori verzi în combinație cu altele. Culoarea verde inspiră optimism, trezire la viață și reimprospatare și “întinerește” orice aranjament floral. Arătați-le prietenilor că vă interesează sănătatea lor oferindu-le un buchet de trandafiri verzi.

 Culoarea albastră – Fiind cunoscute ca alungă cu brio anxietatea, florile albastre sunt mesageri ai păcii. În acest caz, culorile florilor ne duc cu gîndul către o stare de spirit calma. În cazul în care vreți să adăugați un strop de gingașie și liniște apartamentului dumneavoastrș, folosiți flori de culoare albastră. Unele dintre cele mai interesante flori din această categorie sunt trandafirii albaștrii. Aceștia au fost creați în laborator însă acum se găsesc în toate florăriile online.

Culoarea roșie -Dragostea, este probabil cel mai important mesaj pe care florile pot sa-l trimită. Mulți sunt de parere că dacă rosul este mai închis, cu atît dragostea este mai puternică. Florile de culoare roție, dar mai deschise simbolizează o dragoste devotată, loială. Știm cu siguranță că trandafirii roșii, de exemplu sunt cei care transmit cel mai bine mesajul iubirii intre doi oameni, chiar dacă și celelalte flori de culoare roșie sunt la fel de frumoase.

Culoarea roz– Puteți folosi flori roz atunci cînd vreți să impresionați o persoană energică. Recomandăm această culoare pentru părinții care vor să ofere flori copiilor cu ocazia zilelor de naștere. Culorile florilor vă pot ajuta atunci cînd sunteți în pană de timp iar evenimentul se apropie.

Culoarea portocalie – Călduroase dar nu poroasă, florile portocalii combină pasiunea roșului cu fericirea fără limite transmisă de culoarea galbenă. Dacă vreți să lăsați o impresie bună, alegeți un buchet de crini portocalii. În funcție de ce sentiment vreți să transmiteți le puteți combină cu alte culori în buchete mixte. Un aspect important cînd vine vorba despre culorile florilor, este ca acestea pot fi vibrante, pot transmite energie, aducîndu-ne zîmbetul pe buze sau oferindu-ne încredere în forțele proprii.

ARSENIE BOCA-Film documentar


 

 

 

Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vața de Sus, jud. Hunedoara. Școala primară și liceul în orășelul Brad, același județ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinație spre singurătate și spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Așa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele rațiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.”

La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie și foarte bun pedagog cu fiul său. Știu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi și n-am uitat până acum, și de multe ori mi-a folosit în viață.

În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul și muzica. Terminând liceul și luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre științele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviație la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinația contemplativă, sau speculativă și în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.

În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram și bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor și nici nu mă înduram, întrucât era divorțată de tata iar eu eram dat tatii prin sentința de divorț, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la școală. În timpul teologiei mi se lămurea frumusețea chipului viețuirii călugărești și doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieții. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine și cât mai fără corespondență, ca oarecum să mă uite și să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Așa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoștință cu fete. Ceea ce n-am reușit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie și fetelor să studieze teologia, și m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoștințe în oraș am izbutit să n-am. Asta am reușit toată vremea teologiei, deși făceam parte și din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, și care era mixtă. Aveam problema voinței în stăpânirea simțurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe, și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri și studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din București, și-mi parveneau pe această cale.

Toate acestea mă interesau să le aflu și să le probez în vederea călugăriei. Mă abțineam de la „voia în oraș”, ci stam în curtea școlii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieșeam în oraș decât dacă trebuia în interesul școlii, a vreunui profesor, sau însoțiți de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat și n-am învățat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – și mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac așa ceva.

De viața altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferență și necunoștință. Toate preocupările mele erau și sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă știu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie își alesese nevoința tăcerii, prin care s-a desăvârșit interior.

Teza de licență în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârșire interioară a omului, și purta titlul: „Încercări asupra vieții duhovnicești”. Terminam teologia prin 1933.

În vacanță mă ocupam cu pictura.

Pictura mi-a lungit școala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din București, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Șirato, Costin Petrescu și Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor și grevelor studențești, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea și cunoștințele de anatomie și antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-și țină cursul. Abia aci m-am lovit de mișcările politice studențești, care mi-au produs o impresie neplăcută. În mișcări studențești n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universității, ci ca o școală aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind înafară de studenții ce să se poată înscrie în centrul studențesc București. Am fost complet în afară de orice mișcare studențească sau înscriere în vreo mișcare politică.

Vremea în București am petrecut-o nelipsind de la școală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineața și mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanție pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau și studenți legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Școala mă absorbea total și n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor.)

Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind și discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Așa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în românește, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.

În vremea aceea, mișcarea legionară era în toi și se discuta de ea în toate părțile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinație către mișcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morți, Moța și Marin, am ieșit cu colegi întâmplători prin curte până la trotuarul străzii „Calea Griviței”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviței. Deci am privit o parte din convoi și pe cei doi morți. Atâta tot.

Colegi la școală am avut de toate soiurile și neamurile. Aveam, la alți profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roșie, însă discuții n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Ițhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu ești evreu și eu creștin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine și tu n-ai să te poți supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viață.

Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.

Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieși din țară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obținut pașaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliției din Sibiu.

Iar întrucât eram diacon, am obținut și încuviințările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului și a Atenei, precum și a celor două guverne: român și grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârșirea interioară prin meșteșugul călugăriei.

M-am întors în țară la 8 iunie 1938. Țin minte data pe aceea, că intrând în țară prin Moravița am văzut drapelele românești, de acel 8 Iunie de odată.

De la data aceasta, până la Paștile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învățat la Chișinău cu niște meșteri ruși poleitura cu aur „cicanca”, și alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.

În Vinerea Izvorului după Paștile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.

Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul și singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraș. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învățat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor și evlavie la Mănăstire și călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoția – eu simțindu-mă nevrednic. A primit-o. Așa au început slujbele la Mănăstire după puteri.

Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanșă de oameni de toate vârstele și treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot. Știam că tot ce pățesc oamenii, li se trage de pe urma greșelilor sau păcatelor. Așa m-am văzut silit să primesc preoția și misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat și Om adevărat, precum și a sfințirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viață. I-am învățat să fie curați față de oameni și față de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetățenească, dajdie etc.) și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat și trup curățit de patimi).

Despre această învățătură, martori îmi sunt toți cei ce-au ascultat povețele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toți oamenii, fără deosebire, și viața curată, care fac cu putință reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăși în Împărăția de obârșie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cumințeniei și a iubirii noastre, pe pământ, în stadia și arena vieții.

Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deși eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire.

De alte gânduri și rosturi sunt străin.

 

Pictura bisericii Draganescu – Parintele Arsenie Boca

Parintele Arsenie Boca a inceput pictarea bisericii parohiale din Draganescu (localitatea din apropierea Bucurestiului), in anul 1968. A lucrat la aceasta vreme de 15 ani. Pe langa scenele consacrate in pictura bisericeasca, dar interpretate intr-un stil personal, Parintele Arsenie a introdus acolo si compozitii inedite, cu un vadit rol catehetic. La niciun an de la finalizarea picturii bisericii de la Draganescu, parintele Arsenie Boca va trece la Domnul la Manastirea Sinaia. Parintele Arsenie a fost inmormantat, in cimitirul Manastirii Prislop, in ziua de 4 decembrie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

sura:wikipedia

ŞOCANT!!!…Interzis minorilor!!!…


 În cadrul concursului „Dansez pentru tine” Argentina, 4 milioane de telespectatori au ramas socati.

Concurenta Cinthia Fernandez a ramas complet goala in timpul dansului. Aceasta si partenerul ei s-au dezbracat si au mimat scene de sex care i-au lasat muti atat pe prezentatorul emisiunii,cat si pe spectatori si telespectatori.

Parintii femeii s-au aflat in public, insa acest lucru nu impiedicat-o sa se dezlantuie. La sfarsit, Cinthia si-a cerut iertare de la tatal ei pentru cele petrecute si a declarat ca:„mama stia cum o sa se termine dansul, ma vazuse la repetitie”.

 

 

Aceasta este inca o mostra a ceea ce inseamna goana dupa rating cu orice pret si prin orice mijloace…

10 superalimente care îţi dau energie….


 10 superalimente, care gătite în aşa fel încât să capete şi-un gust delicios, te vor ajuta să te păstrezi tonic şi sa-ti mentii energia mai mult timp. Consumă-le cât mai des ca să te simţi bine si in forma tot timpul.

  1. MIGDALELE. Sunt o sursă bogată de acizi graşi, care vor contribui la sănătatea inimii şi a vaselor de sânge. Consumă- le tăiate şi adăugate mâncărurilor cu orez şi stafide.
  2. SPANACUL. O sursă sigură de fier şi flavonoide, care sunt pline de antioxidanţi şi au proprietăţi anticancerigene. Consumă-l sub formă de salată, fie gătit, în combinaţie cu orez.
  3. IAURTUL GRECESC. Conţine probiotice, care ajută la funcţionarea normală a digestiei şi la îmbunătăţirea imunităţii. Amestecă- l cu chimen, castraveţi tăiaţi şi usturoi, ca un fel de supă sau ca sos pentru puiul la grătar.
  4. SFECLA ROŞIE. Este una dintre legumele-minune, conţine cantităţi mari de beta-caroten, vitaminele B şi calciu. Consum-o fie sotată cu usturoi tocat, fie în combinaţie cu paste la cuptor.
  5. CARTOFII DULCI. Au un indice glicemic scăzut şi conţin multe substanţe nutritive. Consumă-i gătiţi la cuptor, piure sau cu ardei roşii.
  6. FASOLE EDAMAME. Un soi tânăr de fasole, cu aceeaşi cantitate de proteine conţinută de un curcan la grătar. Consum- o fiartă şi pisată, cu usturoi, cu ulei de măsline şi zeamă de lămâie.
  7. QUINOA. Este o cereală care conţine proteinele şi aminoacizii pe care îi găseşti în carne, însă fără grăsimi sau colesterol. Consum-o în amestec cu suc de lămâie şi mărar tocat.
  8. AFINELE. Sunt pline de fibre şi de antioxidanţi. Consumă- le cu iaurt şi cu nucşoară.
  9. GRÂUL BULGUR. Este plin de potasiu, vitamina B şi calciu. Consumă-l în combinaţie cu legume la grătar şi cu miere.
  10. SARDINELE. Sunt bogate în proteine, pline de vitaminele D şi B12, fiind şi o sursă de calciu şi acizi graşi Omega 3. Taie-le şi consumă-le într-o salată cu castraveţi, roşii şi pătrunjel.

Secrete pentru un somn liniştit …


  • -Aeriseşte bine camera cu aproximativ două ore înainte să te bagi în pat. Aerul închis sau mult prea uscat poate provoca probleme respiratorii şi implicit somnul tău va avea de suferit.
  • – Puţină mişcare înainte de culcare te va ajuta să îţi relaxezi muşchii. Creează o atmosferă plăcută cu lumină difuză şi aprinde beţisoare parfumate cu aromă de lavandă . Poţi încerca o jumate de oră de yoga sau pilates. Muzica ambientală nu trebuie să lipsească!
  • –  Fă o baie caldă , cu spumă parfumată şi săruri. Aprinde lumânări cu esenţe de vanilie, trandafir sau ciocolată şi bucură-te de atmosfera creată.
  • –  După baie pielea are nevoie de hidratare. Masează-te pe tot corpul cu un ulei cu aromă de vanilie sau nucă de cocos, pielea ta va fi catifelată şi parfumată.
  • –  Nimic nu poate fi mai relaxant înainte de culcare decât o cană de ceai de tei sau una de lapte îndulcit cu miere. Florile de tei au proprietăţi calmante, iar laptele te ajută să ai un ten strălucitor.
  • –  Savurează cana de ceai sau lapte  citind câteva pagini dintr-o carte , instalată confortabil în pat.
  • –  Încearcă să mai faci un program de somn regulat, pe care să îl respecţi mereu. Stabileşte –ţi o oră fixă la care să dormi. Cele 8 ore de somn sunt obligatorii. Şi nu uita: somnul de frumuseţe este între orele 22 şi 24. Profită!
  • –   Înainte de culcare evită emisiunile şi filmele agresive sau solicitante, acestea provoacă o stare de agitaţie în timpul somnului.
  • –   Evită să dormi în timpul zilei , mai ales dacă îţi ia mult timp să adormi seara.
  • –   Ai grijă să ai mereu aşternuturi moi , parfumate şi nu uita să aeriseşti zilnic lenjeria de pat. Dacă ai alergie la puf şi pene , ai grijă ce perne şi pilote alegi. Foarte relaxante  sunt pernele şi saltelele medicale

  • Nu bea cafea şi nu mânca ciocolată înainte de culcare!
  • Unul dintre lucrurile esenţiale înainte de a te culca este să eviţi cafeaua şi ciocolata, din cauza conţinutului de zahăr şi al cofeinei. Odată ce ai început să faci acest lucru, vei observa o mare diferenţă atunci când te trezeşti.
  • Meditează înainte de culcare!
  • După o baie fierbinte, aşează-te  în pat, meditatul este o metodă de a te elibera de stres. Gândeşte-te la ceea ce ai făcut în ziua respectivă şi la cât de frumoasă va fi dimineaţa următoare!
  • Păstrează o fereastră deschisă!
  • Cu cât dormi mai adânc, cu atât te trezeşti mai odihnită. Aerul curat te ajută să ai un somn mai liniştit, astfel că este de preferat să dormi cu o fereastră deschisă.

 

  • Evita alcoolul!!! Se spune că e sănătos să bei un pahar de vin roşu în fiecare zi, totuşi medicii recomandă să eviţi să consumi orice fel de alcool, mai ales dacă ai avut parte şi de o cina copioasă.
  •  Demachierea este importantă!
    Unul dintre lucrurile esenţiale pe care trebuie să le faci înainte de a te baga în pat este demachierea. Este absolut necesar să îndepărtezi tot make-up-ul şi să-ţi hidratezi tenul folosind creme hrănitoare, de noapte.

Invierea Domnului ne-a daruit o viata noua…


 

 

Chinurile rastignirii si moartea I le-au daruit lumea cea veche, Invierea si Viata e Divinul dar dat noua tuturor in schimb de Fiul lui Dumnezeu. Si pana in zilele noastre, noi oamenii adeseori continuam sa-L facem pe Domnul Iisus Hristos sa indure din nou suferinte prin pacatele ce le savarsim, caci ori de cate ori comitem o faradelege, noi ridicam piedestalul unei noi crucificari, dar El, Milostivul Mantuitor, cu aceeasi Divina generozitate ne daruieste iertare, daca o cerem, si o viata noua. La aceasta bucurie pascala de daruiri ceresti suntem chemati in fiecare an la praznicul cel mare al Invierii Domnului!

Intr-adevar, Moartea pe Cruce pe care a indurat-o Mantuitorul, pentru noi toti, pecetluieste nu numai lumea veche, dar si pe cea de astazi si de totdeauna, cand continuam sa traim dupa vechea conceptie pagana de viata. Aceasta stare de crez pagan de viata readuce chiar in atmosfera zilelor noastre o noua Vinere a Sfintelor Patimi, cu tot climatul sumbru de tulburari si suferinte, de lupte si distrugeri si, in cele din urma, moartea pe care noi o comitem chiar noua insine, ori familiilor noastre, societatii in care traim si lumii contemporane, dar ceva mai mult, sufera din nou Insusi Domnul Iisus Hristos!

Iata insa ca si acum, Acel ce ne rascumpara din pacatele noastre, prin Sfanta Sa Inviere, ne aduce mereu o viata noua. El o revarsa in inimile noastre, ne da un nou crez victorios de viata, o noua conditie umana, nu telurica, ci una cereasca, luminoasa, care sa ne aduca pacea Sa si armonia bunei intelegeri intre oameni si popoare.

Intr-adevar, cand noi vom ajunge sa fim in acea divina comuniune de viata cu Hristos Cel Inviat, nu noi traim, „ci Hristos traieste in noi”.

Invierea Domnului ne daruieste insa nu numai o victorie asupra pacatului, dar prin aceasta o biruinta asupra mortii insasi. Caci ea ne aduce la acea sfanta traire cu Dumnezeu care e fara de pacat si fara de moarte. Cu Dumnezeu, noi pasim la nemurire!

Invierea deschide noua tuturor intrarea triumfala intr-o viata cereasca incepand chiar de aici de pe pamant si continuand apoi cetatenia noastra in Ceruri cu Sfintii.

Aceasta-i marea victorie si glorificare pe care si noi oamenii o traim la Invierea Domnului!

Cu Iisus Hristos Cel Inviat, noi insine suntem „fiii Invierii”, biruind si noi, cu El, pacatul si moartea!

Parintele Vasile Vasilachi

(din volumul „De la Antim la Pocrov – marturii si marturisiri”)

 

DICTIONAR CU TERMENI FOLOSITI IN DIETE…


Am intalnit de atatea ori in diete,o serie de termeni care pe unii dintre noi mai putin avizati,ne-au pus in dificultate .De aceea azi m-am gandit sa fac o postare, legata de aceasta problema.

Dupa cum stim alimentele obisnuite din dieta noastra zilnica au un anumit numar de elemente organice – proteine, lipide, glucide, dar si saruri minerale, vitamine, apa si fibre si cu toate astea, exista alimente catalogate ca facand parte dintr-o categorie sau alta.

1….LIPIDELE…

Sau asa cum le stim noi grasimile, sunt substante a caror origine poate fi atat animala, cat si vegetala. Acestea sunt grasimi (carne, mezeluri, peste, unt, ulei, branzeturi).

Unele dintre ele pot mari colesterolul (carne, lactate), altele, dimpotriva, contribuie la scaderea lui (uleiul de masline). Lipidele sunt necesare in alimentatie pentru ca ele contin numeroase vitamine: A, D, E, K, dar si acizi grasi esentiali, dar asta nu inseamna ca avem liber la prajeli si carne grasa, ci doar la uleiuri!

Surse de lipide: carne de oaie, vaca, pasare, cal, porc, iepure, peste, mezeluri, crab, crevete, langustina, langusta, ou, unt, branzeturi, uleiuri, margarina.

2…FIBRELE(CELULOZA)…

In aceasta categorie intra toa te legumele verzi (salate, andive, praz, spanac, fasole verde), dar si unele legume uscate, fructe si cerealele in stare bruta, care contin fi bre in mare cantitate. Trebuie sa fi e consumate frecvent, deoarece insuficienta lor duce la carente grave.

Surse de fibre – conopida, varza acra, fasole verde, praz, anghinare, ardei gras, andive, ciuperci, napi, fructe, legume uscate, sparanghel, salata verde, spanac, vinete, rosii, dovlecei, telina, varza.

3…GLUCIDELE…

Numite si carbohidrati – sunt principalele surse de „carburant” pentru organism. Aceasta energie este stocata de organism sub forma glicogen, in muschi si in ficat.

Glucidele sau hidratii de carbon sunt substante care se vor transforma in glucoza. Glicemia reprezinta procentul de glucoza din sange. Dupa consumarea unor glucide, glicemia creste, apoi urmeaza secretarea insulinei de catre pancreas, glicemia scade, iar glucoza patrunde in celule si glicemia revine la normal.

Exista insa glucide „bune” (cu indice glicemic scazut) si glucide „rele” (cu indice glicemic ridicat). Consumarea glucidele rele provoaca o crestere mare a glucozei din sange, e cazul zaharului, dar si cazul fainii albe, orezului alb sau alcoolului, precum si cartofului si porumbului. Glucidele bune provoaca o crestere redusa a glucozei din sange.

Surse de glucide: faina, paine, biscuiti, orez, cartofi , paste, gris, fasole uscata, mazare, morcovi, miere, alcool, porumb, fructe. Exista si alimente numite glucido-lipidice, ce contin mari proportii din ambele elemente: laptele, nucile, alunele, arahidele, migdalele, creierul, ficatul, soia, pastele, oul, nuca de cocos, ciocolata, zaharul, maslinele.

CLASIFICAREA GLUCIDELOR…

Glucide bune: cereale brute (grau, ovaz, orz), faina bruta, paine integrala, paine de secara, integrala, paine cu tarate, orez integral, paste din faina integrala, germeni de grau, fructe, telina, nap, muguri de bambus, inima de palmier, vinete, dovlecei, castraveti, rosii, ridichi, ciuperci, varza, conopida, fasole verde, praz, ardei gras, salata verde, spanac, fasole uscata, ciocolata minimum 60% cacao.

Glucide rele: zahar din trestie, zahar din sfecla, zahar brun nerafinat, miere, sirop de artar, dulciuri, melasa, dulceturi, jeleuri, inghetata de frisca, bauturi dulci, faina rafinata, prajituri din faina alba si zahar, briose, biscuiti, foietaje, sufleuri, paste albe, cereale, fulgi de porumb, orez alb, amidon din cartofi, morcovi, porumb, gris, amidon, alcool, in special distilat, pizza

4…PROTEINELE…
Sunt indispensabile organismului si nu ingrasa. Ele sunt o veritabila sursa de energie, insa ajuta si la constructia celulara si la producerea anumitor hormoni.

Proteinele sunt substante care se afla in numeroase alimente de origine animala si vegetala: carne, peste, oua, lactate si leguminoase (soia, migdale, alune, cereale integrale). Ideal este sa mancam atat proteine vegetale, cat si de origine animala.

Zilnic, un copil are nevoie de 60 g de proteine, un adolescent de 90 g, un barbat de 70 g si o femeie de 55 g. Un regim alimentar sarac in proteine poate avea grave consecinte asupra organismului, respectiv atrofierea muschilor, ofilirea pielii si scaderea energiei.