Guta este o boala metabolica in care se produce in exces acid uric. Acesta nu se elimina prin urina, asa cum este normal, ci se depune, sub forma de urati, in articulatiii sau in alte parti ale corpului.
Cauze:
Anomalia caracteristica a bolnavilor de guta este cresterea concentratiei de acid uric in singe (hiperuricemie). Aceasta apare fie din cauza unei productii crescute de acid uric in organism, fie a unei eliminari scazute prin rinichi. Acidul uric este un produs rezultat din metabolismul proteinelor, excesul putindu-se explica printr-un aport exagerat de carne si viscere (bogate in nucleoproteine). La producerea acestei stari poate contribui dereglarea unor verigi metabolice, care explica de ce in conditii alimentare similare numai unii dintre bolnavi pot prezenta acid uric in exces in singe.
Factori de risc:
In producerea acestor anomalii, pe linga aportul exagerat de carne (nucleoproteine) au rol si alti factori si anume: – supraalimentatia (in general) – consumul de alcool – sedentarismul Multi dintre cei care au guta sint obezi, mari consumatori de carne si bauturi alcoolice, sedentari. Se poate afirma astfel ca guta este rezultatul nerespectarii regulilor de viata rationala, in special de alimentatie rationala. Un rol important are si ereditatea, guta aparind cu frecventa mai mare in anumite familii. In cadrul acestor familii, la unii membri se constata o tendinta marcata de a avea acid uric in exces in singe si apar crizele tipice de guta.
Tipuri:
Exista o guta primara (primitiva) cu caracter familial, ereditar, si o guta secundara, care poate apare in boli diferite (in boli ale singelui, in boli endocrine, in boli de piele, cum ar fi psoriazisul, in boli profesionale, cum ar fi saturnismul). Adesea, se asociaza cu obezitatea si diabetul zaharat. Guta are doua modalitati evolutive: acuta si cronica. O perioada de 5-10 ani sau chiar mai mult, boala evolueaza sub forma unor crize acute; dupa aceasta perioada de timp, pe prim plan se situeaza manifestarile cronice ale gutei.
Simptome:
Criza acuta de guta Prima criza de guta poate sa apara in plina sanatate: bolnavul se culca in conditii normale, este trezit brusc din somn, in timpul noptii, de dureri de mare intensitate (violente) aparute in articulatia degetului mare de la picior. In scurt timp, aceasta articulatie se umfla (tumefiaza) si se inroseste, pielea devine intinsa, stralucitoare, iar durerea este insuportabila. Inflamatia articulatiei si a tesuturilor din jur este atit de pronuntata, incit unii bolnavi cred ca au o infectie si incep sa ia antibiotice din proprie initiativa. Brusc, spre dimineata durerile scad putin, dar se intensifica in cursul noptii urmatoare. In citeva zile, fenomenele articulare dispar complet cu o senzatie de mincarime si descuamare a regiunii. In lipsa unui tratament, o asemenea criza poate dura 8-10 zile sau mai mult. Rareori, criza dureaza 2-3 saptamini. Recidivele pot apare dupa luni sau ani. Cu trecerea anilor, crizele acute de guta devin tot mai frecvente si afecteaza si alte articulatii. Pot fi afectate gleznele, genunchii, articulatiile mici ale degetelor miinii, coatelor. Criza poate fi insotita de febra, astenie, lipsa poftei de mincare. In cazul multor bolnavi, se pot deosebi unii factori ce intervin in declansarea crizelor acute de guta: cel mai des este vorba de un exces alimentar, de o masa copioasa, la care se consuma mult vin, sau alt alcool. Uneori, poate interveni un efort fizic, un traumatisam, o emotie puternica. Manifestarile cronice de guta Acestea apar dupa mai multi ani de evolutie, dupa repetarea mai multor criza acute. Sint determinate de depunerea uratilor in piele, articulatii si rinichi. Apar niste proeminente linga articulatii (tofi gutosi), care pot fi observate in regiunea pavilionului urechii, sub forma unor noduli proeminenti, alb galbui. Noduli asemanatori pot aparea si la nivelul degetelor miinii, coatelor, tendoanelor Achile. In stadiul cronic, articulatiile sint inflamate, deformate si dureroase. Sint afectate, in special, articulatiile degetelor miinii. De asemenea, tot in stadiul cronic, prin eliminarea unei cantitati mari de urati prin rinichi, are loc o incrustare a acestuia (nefropatia gutoasa) si o depunere sub forma de pietre (calculi) in bazinet si in caile urinare. In general, evolutia bolii renale este spre insuficienta renala, iar pietrele renale migreaza, producind dureri intense, cunoscute sub numele de colici renale.
Diagnostic:
Bolnavul cu crize acute de guta solicita de regula ajutorul medical. In urma consultului, medicul poate solicita si unele analize de laborator, din care una este esentiala, si anume dozarea acidului uric in singe, cind se constata o importanta cresterea a acestuia. De asemenea, are importanta si examenul radiologic, care pune in evidenta chisturi osoase, precum si nodulii ososi (tofii gutosi).
Tratament:
Acesta se face atit in formele acute, cit si in cele cronice. Pentru ca, in timpul crizelor acute, durerile sint violente si insuportabile, trebuie instituit cu promptitudine un tratament eficace. Exista medicamente care amelioreaza suferinta bolnavului in 24-48 de ore. Aceste medicamente combat doar inflamatia, in timp ce fondul metabolic nu este influentat. Medicamentele care influenteaza fondul metabolic favorizeaza eliminarea urinara a acidului uric, scazind implicit concentratia sa sanguina sau impiedica sinteza acidului uric. Medicamentele de acest gen se administreaza timp indelungat. Se recomanda consumul de lichide multe (2 litri in 24 de ore). Dieta impune evitarea cafelei, ciocolatei, carnii de animal tinar. Bolnavii trebuie sa evite bauturile alcoolice si nu trebuie sa slabeasca brusc, desi lupta impotriva obezitatii este necesara.
Preventie:
Deoarece se cunosc cauzele gutei este posibila prevenirea ei, in primul rind prin masuri igieno-dietetice, printr-o viata rationala. Se recomanda evitarea supraalimentatiei, nu numai cu carne si viscere, ci si cu grasimi. Se recomanda, de asemenea, evitarea alcoolului. In cazul celor obezi, se recomanda regim hipocaloric, pentru revenirea catre greutatea ideala. Se recomanda, de asemenea, evitarea sedentarismului. Cei care au profesii sedentare, trebuie sa aiba o activitate fizica zilnica, prin practicarea gimnasticii, a mersului pe jos, a crosului, a jocurilor sportive. Factorul ereditar creeaza o predispozitie la guta, dar prin aplicara cu strictete a masurilor igieno-dietetice este perfect posibila evitarea aparitiei bolii.
Statistici:
Guta este intilnita cu mare predominanta la sexul masculin (90% dintre bolnavii cu guta sint barbati). Boala apare de obicei dupa virsta de 40-50 de ani si foarte rar inaintea virstei de 20 de ani.
Simptome
Sub denumirea de guta, in antichitate, erau cuprinse toate manifestarile reumatice. Pana in secolul al XVII-lea era considerata o tulburare a umorilor (diateze) traduse prin dureri articulare (podagra). Tot podagra au descris cronicarii nostri suferintele de picioare ale lui Stefan cel Mare. Guta se datoreaza depunerilor de urati (saruri ale acidului uric) la nivelul articulatiilor in tesuturile osoase si in cele moi (tendoane, cartilagii, teci musculare si in rinichi). Este boala varstei mature (35-55 de ani) si loveste mai ales barbatii, la femei fiind foarte rara.
Accesul de guta incepe cu durere violenta la degetul mare al piciorului, de obicei noaptea si mai ales iarna, dureaza pana dimineata cand dispare tot asa cum a aparut. in timpul puseului dureros degetul are aspectul unei inflamatii locale, este eritematos (rosiatic), cald, pielea este lucioasa si este deosebit de sensibil la orice atingere. Crizele se pot repeta in noptile urmatoare, fiind insotite de febra, astenie si lipsa poftei de mancare. Cateva zile de tratament sunt suficiente pentru ca simptomele atat de neplacute ale acceselor de guta sa dispara.
Daca insa cauzele se mentin (aceeasi alimentatie, lipsa efortului fizic – factor stimulator al imbunatatirii metabolismului organismului, nivelul ridicat al acidului uric in sange cat si lipsa tratamentului specific) guta se cronicizeaza. in situatia cronicizarii gutei, accesele sunt mai putin violente, intinse la mai multe incheieturi (genunchi, glezne, coloana cervicala, maini), fara febra si stare de rau generalizata, cu durata lunga. Semnul cel mai important al gutei cronice il constituie aparitia tofilor gutosi, depuneri de saruri de acid uric in articulatii si in jurul lor, stramband si deformand degetele. Daca un tof gutos se sparge, este intepat sau incizat, apare continutul sau, o materie groasa, albicioasa, grunjoasa, care poate fi confundat cu puroiul ranilor sau articulatiilor infectate. Dar continutul tofului gutos nu este infectat. Vindecarea tofului gutos operat este greoaie intrucat toate tesuturile locale sunt afectate, invadate de sarurile acidului uric.
Tratamentul gutei
Trebuie urmarita periodic uricemia (nivelul acidului uric in sange) si trebuiesc luate masurile alimentare de mai sus. Cand valorile depasesc pragul normalitatii, se vor administra medicamente specifice.
Trebuie abordat un stil de viata sportiv, cu exercitii fizice rationale, mers, sporturi adaptate varstei si combaterea sedentarismului. Acest lucru va imbunatatii metabolismul organismului, permitand o mai buna si completa eliminare a deseurilor, printre care si acidul uric.
Tratamentul medicamentos al acceselor gutoase cu medicamente specifice si eficiente cum ar fi: colchicina, comprimate de 0,5 sau 1 mg luate in doza de 1 mg/zi, seara, timp de 2-6 luni. in crizele acute gutoase se incepe tratamentul cu 1 mg de colchicina, apoi se iau cate 0,5 mg la interval de 3 ore. in raport cu nivelul uricemiei, se administreaza alopurinol comprimate de 100 mg in doza de 3 comprimate pe zi.
Tratament naturist:
– Se recomanda ceaiurile depurative, diuretice sau chiar diureticele usoare.
– Se face infuzie din una din urmatoarele plante: frunze de frasin, frunze de mesteacan, coada calului, troscot, rizomi de pir medicinal, radacina de iarba mare, radacina de osul iepurelui, fructe de catina. Se ia 1-2 linguri de planta la o cana de apa, se beau 1-3 cani pe zi.
– Rp. 1 – 20 gr flori de soc, 20 gr flori de tei, 30 gr frunze de mesteacan, 30 gr frunze de urzica, se i 1 lingurita amestec de plante la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, timp de 1 luna.
– Rp. 2 – 30 gr frunze de mesteacan, 30 gr radacina de osul iepurelui, 30 gr macese, 10 gr fructe de ienupar, o lingura la o cana de apa, se beau 1-2 cani pe zi timp de 2 saptamani.
– Rp. 3 – 15 gr flori de levantica, 25 gr flori de soc, 15 gr sunatoare, 15 gr radacina de brusture, 20 gr rizomi de pir medicinal, 10 gr fructe de ienupar, o lingura la o cana de apa, se beau la pranz 1-2 cani de infuzie calda, timp de 2 saptamani.
Vitamine si saruri minerale recomandate : Mg, S, Li.
� Se beau urmatoarele sucuri de legume : morcov + sfecla + spanac (sau
castraveti, cartofi); morcov + telina + spanac (sau patrunjel), suc de
spanac; morcov + patrunjel.
� Cura de fructe: lamai, capsune, zmeura, coacaze negre, agrise, afine,
caise, prune, cirese, pere, struguri, masline etc.
� Sa se consume usturoi. Mixati 200 g miez de pere cu un pahar de lapte
degresat. Luati cate 2-3 linguri de 3-4 ori/zi.
� Macerat in apa rece (10 ore) din 10 g radacini si frunze maruntite de
anghinare. Se incalzeste si se beau 3 cescute/zi.
� Ceai de: papadie (planta intreaga), flori de porumbar, frasin, frunze de
mesteacan (elimina acidul uric si colesterolul – se adauga un varf de cutit
de bicarbonat – se bea dupa 6 h), coada-calului, troscot, rizomi de pir,
radacini de iarba-mare, radacini de osul iepurelui, fructe de catina, fructe
de ienupar, pedicuta, urzici, pudra de coji de mere uscate, frunze si rizomi
de capsune, obligeana (cald), matase de porumb, ciubotica-cucului, barba-
-popii, macerat din radacini de brusture, macerat din frunze de merisor.
� Decoct din fructe de porumbar.
� Baie cu tataneasa.
� Se mananca 10 fire/zi papadie, culese in timpul infloririi.
� Masaj (se poate si cu aparat vibrator); gimnastica medicala; bai kineto-
terapeutice.
� Dezintoxicare intensa a organismului. Mai ales se bea ceai de urzica, de
2 ori/zi, timp de 14 zile, intre orele 15 si 19, cand luna descreste.
� Verificati ca locul de dormit sa nu aiba turbulente si radiatii.
Alcoolul, cafeaua, ceaiul, unele medicamente (vitamina C, aspirina, antinevralgicele, cortizonul) cresc cantitatea de acid uric din sange
Vitamine si saruri minerale recomandate : Mg, S, Li.
� Se beau urmatoarele sucuri de legume : morcov + sfecla + spanac (sau
castraveti, cartofi); morcov + telina + spanac (sau patrunjel), suc de
spanac; morcov + patrunjel.
� Cura de fructe: lamai, capsune, zmeura, coacaze negre, agrise, afine,
caise, prune, cirese, pere, struguri, masline etc.
� Sa se consume usturoi. Mixati 200 g miez de pere cu un pahar de lapte
degresat. Luati cate 2-3 linguri de 3-4 ori/zi.
� Macerat in apa rece (10 ore) din 10 g radacini si frunze maruntite de
anghinare. Se incalzeste si se beau 3 cescute/zi.
� Ceai de: papadie (planta intreaga), flori de porumbar, frasin, frunze de
mesteacan (elimina acidul uric si colesterolul – se adauga un varf de cutit
de bicarbonat – se bea dupa 6 h), coada-calului, troscot, rizomi de pir,
radacini de iarba-mare, radacini de osul iepurelui, fructe de catina, fructe
de ienupar, pedicuta, urzici, pudra de coji de mere uscate, frunze si rizomi
de capsune, obligeana (cald), matase de porumb, ciubotica-cucului, barba-
-popii, macerat din radacini de brusture, macerat din frunze de merisor.
� Decoct din fructe de porumbar.
� Baie cu tataneasa.
� Se mananca 10 fire/zi papadie, culese in timpul infloririi.
� Masaj (se poate si cu aparat vibrator); gimnastica medicala; bai kineto-
terapeutice.
� Dezintoxicare intensa a organismului. Mai ales se bea ceai de urzica, de
2 ori/zi, timp de 14 zile, intre orele 15 si 19, cand luna descreste.
� Verificati ca locul de dormit sa nu aiba turbulente si radiatii.
lacatusmariusblog 